Ce vârstă am? E o întrebare ce zace pe buzele oamenilor, dar totuşi nu este rostită din cauză că nu e frumos să întrebi o femeie ce vârstă are. Dar ce e vârsta de fapt ? Poate vârsta e numărul de ani de când sufletul îmi este închis într-o carcasă de carne și aruncat pe pământul ăsta murdărit cu suflete prăfuite. Atunci nu sunt nici tânără dar nici bătrână. Poate vârsta este maturitatea sau imaturitatea unui om, cum este el văzut de ''adulți''. Atunci eu nu sunt copil dar nici adult. Pentru mine vârsta este doar un alt criteriu de comparare şi diferenţiere tipic omenesc, atribuit unei persoane cu scopul de a îi limita anumite acţiuni şi de a o închide între gratiile formate din ''esti prea mic sa faci asta'' sau ''esti prea bătrân pentru așa ceva''. Încă o formă de îngradire a libertății personale atribuită cu cruzime și fară posibilitate de contestare de niște oameni bolnavi și găuriți moral de societate. De ce cred asta? Am să dau , cred, cel mai bun exemplu, un animăluț este draguț indiferent dacă este pui sau nu , este liber sa facă ce vrea indiferent dacă este pui sau matur. Nu ne interesează vârsta lor, și doar cea ce sunt ele cu adevărat ( câine, pisică, șarpe, etc).
Atunci eu ce vârstă am ? Eu am vârsta pe care o simt și pe care o trăiesc. Astăzi pot fi mai matură decât ieri , deci mai învârstă sau poate trece un an si să rămân neschimbată. Eu sunt muritoarea fără vârstă care alege să trăiască cum simte nu după câți ani spune cifra pe care am fost obligată să o accept. Eu nu sunt o cifră.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu