Fratele meu mă face să scriu din nou

Sunt confuză, dezorientată, nu știu ce ar trebui să fac acum . Mintea îmi spune să dau cu seen și atunci când voi răspunde să fiu acidă și să termin conversația repede dar inima, inima urlă se sfărâmă în miliarde de cristale de sare. Inima îmi spune să răspund imediat și să mă bucur că mă caută chiar și dacă atâta timp nici nu a știut că exist. Despre cine vorbesc ? Ieri am povestit puțin despre ''fratele'' meu, despre el vorbesc.

Ca să poţi înţelege dragă cititorule îţi voi spune pe scurt povestea noastră. Nu suntem fraţi pe bune dar cândva am fost atât de uniţi încât îl simţea mai aproape si frate decât îmi este chiar sora mea de sânge. Totul a început când am intrat în clasa a IX a, pe atunci eram atât de singură încât puteam să mor oricând că oricum nimeni nu ar fi observat. Ei bine el a fost cel care a observat, a devenit un confident pentru mine îmi ştia fiecare mişcare şi nu mă judeca pentru greşelile pe care le făceam. Devenise pansament pe rănile mele deschise încă sângerânde. Noapte de noapte stătea cu mine prin mesaje până ce adormeam cu telefonul în mână, deşi el s-ar fi culcat de mult. Îi pasa vroia să stie că
sunt bine, vroia să mă vadă fericită și a reusit să ma facă pentru ceva timp să gust fericirea. Nu nu am fost niciodată împreună și nici nu ne-am iubit în felul ăla niciodată. Dar ne iubeam ca frații. De curând a trecut printr-o perioadă foarte dificilă și a apelat la ajutorul meu. Nu am ezitat nici o scundă , i-am oferit tot timpul meu chiar dacă iubitul meu se supăra. A durat mai mult de o lună să îl pun pe piciore. Toata perioada aia a fost un iad pentru mine deoarece eram conștientă că odată cu scurgerea secundelor din zi se scurgea și ultima fărâmă de timp pe care o mai aveam de petrecut lângă iubitul meu . Am renunțat să mă gândesc la durerea și problemele mele pentru el. După ce și-a revenit am început să vorbim la distanțe foarte mari de timp deși știa că sunt la pământ în comă sentimentală. Dar separe că asta nu ia pasat cum nu îî mai pasă nici de mine. Și acum după atâta timp de când nu am mai vorbit îmi rasună în minte cuvintele lui tare și clar de parcă le-ar rosti pe ripit în urechia mea '' Îți promit că nu vei fi singură voi avea eu grijă de tine până vei fi din nou alături de iubitul tău '' De ce m-a minițit ?
Acum înţelegi de ce sunt confuză? Nu pot să dau uitării toată prietenia noastră dar nici nu pot să răspund la nenorocitul ăla de mesaj ca si cum nimic nu s-a întâmplat.
În concluzia sunt confuză, singură , supărată si urlu launtric pentru că nu mai suport durerea inimii și sfâșierea sufletului, dar nu am cum să le opresc.